3.) Prioritatea priorităţilor pentru lucrări ultraurgente înaintea celor urgente


Prioritatea priorităţilor pentru lucrări ultraurgente înaintea celor urgente
                                   
                                                                                     
                                                                                           De Ștefan și Daniel Sescu

      Prioritatea mărturiilor practice despre altarul reformat (restabilit) al Bisericii Adventiste de Ziua Şaptea este confirmată de realitatea că aproape toate reformele în Israel începeau <întâi> cu unificarea, restaurarea, sau dregerea  altarului[1]. Poate cineva să predice ,,de calitate” sau cu putere măsurile şi valorile spirituale ale altarului reformat sau restabilit al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea cu Ploaia Timpurie pentru Marea Reformă de la Ploaia Târzie[2], dacă măsurile şi valorile altarului pentru reformă nu sunt încoporate în viaţa mesagerului? Nu putem modela de calitate altarul pentru reformă după chipul arătat pe muntele Sinai sau Golgota, atâta timp cât măsurile şi valorile altarului ca o artă nu sunt încorporate în viaţa predicatorului ca semn oficial cu aspect pronunţat şi distinct. Dacă ne identificăm spiritual cu altarul arderii de tot ca umbră a crucii[3] cu înfăţişare de aramă, atunci facem din solia noastră puterea propovăduirii Evangheliei aşa cum ne explică Duhul Sfânt prin Pavel[4].
       Condiţiile necesare trebuie să fie conform Modelului Standard. De exemplu, Domnul Isus (Cuvântul) nu putea să prezinte măsurile şi valorile altarului de aramă atât prin Biblie (teoretic) cât şi practic în viaţa Lui la Golgota, dacă El Însuşi nu măsura cu cotul altarul crucii cu înfăţişarea de aramă[5]. În contextul acesta, omul cu funia şi cu prăjina în mână nu putea să prezinte lui Ezechiel măsurile şi valorile altarului de aramă dacă el însuşi nu avea înfăţişarea de aramă<dintr-o bucată[6]> după modelul unic ca un <singur om> (Ezechi.40.3).
        Trebuie să dăm mărturie practică despre acest altar, deoarece înfăţişarea de aramă trebuie să se identifice pentru timp escatologic cu întregul spirit al celor douăsprezece spirite ale lui Israel care trebuie să se ridice ca un altar viu <dintr-o bucată>, <ca un singur om> sau ca <12 pietre vii zidite în altarul restabilit> aşa cum ne arată Biblia (Num.14.15; 16.22; Jud.20.1; 1Sam.11.7; Neem.8.1; F.Ap.1.14; Ex. 24.4; Ios.8.32; 1Reg.18.31; Ap.7.4-8) 
         

Nici un predicator, pastor sau profesor ce trebuie să se identifice cu o piatră vie[7] nu poate face parte din altarul reformat sau restabilit, fără o cunoştinţă despre ce a experimentat PRACTIC despre aceasta.
        Nu putem vedea adevărata redeşteptare şi reformă, dacă nu avem experienţa personală a reformei practice, ca epilog. Cea mai mişcătoare mărturie, nu este cea teoretică, ci practică. Cum am putea să punem pe roate Corpul Bisericii pentru Marea Reformă de la  Ploaia Târzie? Oferind un model practic asemenea Mantuitorului. Împărtăşirea vieţii redeşteptate şi reformate este primul pas. Predicarea practică a redeşteptării şi reformei trebuie să cadă ca o ploaie conform dovezilor[8]. Redeşteptarea şi reforma începe cu liderii şi cu modul de a conduce spre o adevărată reformă. Descrierea teoretică a refomei fără mărturii practice nu sfinţeşte şi nu uneşte turma.    
         Nici un altar nu poate să existe, fără dovezi practice. În concluzie mărturia practică a altarului viu ca martor este o prioritate a priorităţilor ca lucrare ultraurgentă înaintea celor urgente. Mărturiile cu dovezi practice ale altarului reformat sau restabilit al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea cu Ploaia Timpurie este un imperativ şi o condiţie pentru luarea unei hotărâri viabile care să ne ajute în pregătirea pentru Marea Reformă de la Ploaia Târzie. Prioritatea acestor mărturii este confirmată de realitatea că aproape toate reformele în Israel începeau <întâi> cu unificarea, restaurarea, sau dregerea acestui altar .
      - „Putem spune că am pus la probă făgăduinţa Lui şi am văzut că este adevărată. Putem mărturisi ceea ce ştim despre harul lui Hristos. Aceasta este mărturisirea pe care o cere Domnul şi din lipsa căreia suferă lumea[9].
        Nevoia Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea de a prezenta în mod practic imaginea desăvârşită a Domnului Hristos prin fraţii pastori (profesori, directori de editură), a făcut ca inimile noastre să vină în ajutorul acestei lucrări. Acţiunea noastră se bazează pe convingerea că se pune accent pe prioritatea priorităţilor ca lucrare ultraurgentă înaintea celor urgente. De unde putem şti că viaţa noastră trăită ca membri ai bisericii (femeia) asemenea lui Estera, nu a fost şi nu este pentru anul 2013? De unde putem şti că Dumnezeu poate avea  sute de căi pentru a venii venii în ajutorul redeşteptării şi reformei iniţiate  PRIN Conferinţa Generală, după 150 de ani ?


 

 


--------------------------------------------------------------------------------
[1] 1Reg.18.31; 2Cron.15.8; Ezra 3.3; etc.
[2] - „Ploaia Târzie care maturizează recolta reprezintă harul spiritual care pregăteşte biserica  pentru venirea Fiului omului. Totuşi dacă Ploaia Timpurie nu a avut loc, nu va fi viaţă, firul verde nu va  răsări. Prin urmare, dacă stropii Ploii Timpurii nu şi-a făcut lucrarea, Ploaia Târzie nu poate să aducă nici o sămânţă la desăvârşire.”
                                                 (E.G.White, Testimonies to Ministers 507)

[3] Aşa cum mielul era sacrificat la altarul de aramă, tot aşa Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii a fost sacrificat la crucea de pe Golgota.
[4] 1Corint.1.18
[5] Num.21.9; Ezech.1.4,27; 8.2
[6] Ex.27.2
[7]1Petru 2.5
[8] Deut.32.2; Iov 29.22-23; Prov.16.15; Mic.5.7
[9] E.G.W. H.L.L. pag 306

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu