4.) Condiţia mărturiei practice despre altarul restabilit

Condiţia mărturiei practice despre altarul restabilit
                                      De Ștefan și Daniel Sescu

          Nu trebuie să descoperim identitatea pietrelor vii din altarul restabilit, pentru că nici Domnul Isus nu a făcut-o[1]. Nu trebuie să credem identitatea martorilor pe baza semnelor[2] sau a diplomelor, ci trebuie să credem, doar pe frumuseţea adevărului şi pe mărturia asemănării cu Domnul Isus. Dacă trestia este simbolul Bibliei cu care trebuie să măsurăm altarul crucii[3], dacă cotul este simbolul întinderii mâinilor (faptelor) pentru că de acolo începe întinderea pe cruce[4], dacă palmele reprezintă simbolul prinderii, a fixării sau a apucării de ceva în cazul nostru de cruce[5], dacă degetul este arătătorul, simbolul ce indică direcţia (calea), timpul (când ?) şi forma prin pipăire[6], dacă piciorul ne descoperă urmele paşilor ca nişte semne pe Cale[7], atunci putem da mărturie practică despre asemănarea cu chipul lui Dumnezeu. Această mărturie practică începe cu ajutorul Ploii Timpurii și se definitivează cu ajutorul Ploii Târzii. 
     Manoah tatăl lui Samson a cerut numele Îngerului care s-a arătat, însă Persoana Cerească nu a dat nici un nume (Jud.13.18). Îngerul s-a suit pe vatra altarului (Jud.13.20) tocmai ca Manoah să creadă doar pe baza mărturiei focului altarului viu. Caracterul soliei Îngerului se identifica cu focul altarului pentru că era Îngerul focului[8] (Ap.14.18). Dumnezeu nu dă niciodată alte nume sau semne peste mărturia focului Duhului Sfânt din altar. În cazul Îngerului care s-a arătat lui Manoah, mărturia focului Duhului Sfânt din vatra altarului a mers înaintea numelui Îngerului, sau era mai mare decât numele mesagerului de astăzi în sens de „mal`akh”[9] sau „anggelos”[10]
     

Prin toate aceste imagini, Dumnezeu ne învaţă că mărturia Duhului Sfănt ca un foc din altarul reformat sau restaurat, este mai mare decât numele solului sau mesagerului. În concluzie, mărturia numelui unui adventist ca un <foarte neînsemnat frate>[11], nu trece înaintea Numelui lui Dumnezeu. Sau, Duhului Sfânt ce dă mărturie prin sol, este mai mare decît numele mesagerului. În acest caz putem desluşii focul Duhului Sfânt ca a treia Persoană Dumnezeiască din vatra altarului restabilit al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea? Raportul Scripturii confirmă că peste orice altar viu restabilit, Dumnezeu îşi pune Numele Lui peste el (Gen.12.8; 13.4; 26.25; Num. 6.27). Aşadar numele mesagerilor ce se identifică cu pietrele vii din altarul viu restabilit, nu trece înaintea Numelui lui Dumnezeu.
        Nu vrem să dăm mărturie că marele număr de sfetnici nu aduce biruinţa înţelepciunii[12], nu, ci vrem să spunem că marele număr al sfetnicilor care adaugă şirul diplomelor şi funcţiilor la începutul sfaturilor (dezbaterilor) sau publicaţiilor, nu încurajează mărturia asemănării cu Domnul Isus[13], ci intimidarea discernământului şi puterii de-a raţiona a celor <foarte neînsemnaţi fraţi>[14], ca posibili reformatori. În acest sens, focul Spiritului Profetic ca Martor din altarul reformat, dă următoarea mărturie:  
      „ El (Hristos) a evitat orice strălucire exterioară. Bogăţiile, onoarea lumească şi mărirea omenească niciodată nu pot să salveze  un suflet de la moarte. Isus avea grijă ca nici o atracţie de natură pământească să nu determine adunarea oamenilor în jurul Său. Numai frumuseţea adevărului ceresc trebuia să atragă pe aceia  care doreau să-L urmeze.”
(E.G.White  H.L.L. pg.20)
   
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Matei 4.3, 6
[2] Ioan 4.48; 10.4
[3] Ap.11.1
[4] Ex.17.12; Ioan 21.18;
[5] Hab.3.4. 1 Regi 1,50.51; 2,28. Comentariul Biblic AZŞ despre Exod 27.2 ne sugerează că palma trebuie să apuce coarnele: „În tabloul descriptiv al celei de a două veniri a Domnului răstignit, profetul Habacuc (cap. 3,4) a văzut cum „din mâna Lui pornesc raze” (coarne), „acolo”, în urmele cuielor din mâinile lui Hristos, „este ascunsă tăria Lui.”
[6] Luca 24.39; 1Ioan1.1.
[7] Iov.14.16-17; 1Corint.11.1
[8] Compară Judecători 13.20 cu Apocalipsa 14.18
[9] Dicţionar Biblic vol.2, pag.354, Ed. „Stefanus”, ed.1996.
[10] Idem
[11] Mat.25.45
[12] Prov.24.6
[13]  „ El (Hristos) a evitat orice strălucire exterioară. Bogăţiile, onoarea lumească şi mărirea omenească niciodată nu pot să salveze  un suflet de la moarte. Isus avea grijă ca nici o atracţie de natură pământească să nu determine adunarea oamenilor în jurul Său. Numai frumuseţea adevărului ceresc trebuia să atragă pe aceia  care doreau să-L urmeze.”
(E.G.White  H.L.L. pg.20)
[14] Mat.25.45